Povestea pitipoancei…

Acum stiu de ce… merg toate pitipoancele de parca ar fi paralizate pe partea dreapta de la brau in sus.

Aceasta teorie am descoperit-o intr-una din serile cand eram cu preietenii mei intr-un bar. Toti laolalta ne aflam in bar, insa fiecare pe cont propriu era undeva in al noualea cer.

Inainte sa fie pitipoanca, orice pitipoanca a fost o fata, respectiv femeie normala. Asta s-a intamplat pana la o anumita varsta, cand, intr-o vara, se gandeste si ea ca nu vrea sa ceara bani de suc de la parinti si ii vine ideea sa se angajeze, ca si asa e vacanta si nu face mai nimic, sau cand e la facultate si vrea un banut in plus, ca grea e viata de student. Zis si facut, cauta pe net, prin ziare, da o raita prin oras si se angajeaza.

Si credeti ca o sa se angajeze pe santier? Nu, ci se va angaja chelnerita, ca si asa e la moda si o meserie pentru femei. Si cum lucreaza ea in bar, intr-una din seri apare un irinel, batran, zbarciat si plin de bani, care reuseste sa o scoata din noroi si o ridica la rangul de pitipoanca. Si dupa ce a ajuns pitipoanca cu acte in regula, e total schimbata, de nerecunoscut, uita de unde a plecat si cine e, insa un lucru nu il uita sigur, cum sa tina mana.

Leave a Reply